cuibărit
Romanian
Etymology
Past participle of cuibări.
Adjective
cuibărit m or n (feminine singular cuibărită, masculine plural cuibăriți, feminine/neuter plural cuibărite)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | cuibărit | cuibărită | cuibăriți | cuibărite | ||
| definite | cuibăritul | cuibărita | cuibăriții | cuibăritele | |||
| genitive- dative |
indefinite | cuibărit | cuibărite | cuibăriți | cuibărite | ||
| definite | cuibăritului | cuibăritei | cuibăriților | cuibăritelor | |||
Categories: