cucuț
Romanian
Etymology
Noun
cucuț m (plural cucuți)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | cucuț | cucuțul | cucuți | cucuții |
| genitive-dative | cucuț | cucuțului | cucuți | cucuților |
| vocative | cucuțule | cucuților | ||
cucuț m (plural cucuți)
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | cucuț | cucuțul | cucuți | cucuții |
| genitive-dative | cucuț | cucuțului | cucuți | cucuților |
| vocative | cucuțule | cucuților | ||