cuceritură

Romanian

Etymology

    From cuceri + -ură.

    Noun

    cuceritură f (plural cucerituri)

    1. (obsolete) conquest

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative cuceritură cuceritura cucerituri cuceriturile
    genitive-dative cucerituri cuceriturii cucerituri cuceriturilor
    vocative cuceritură, cucerituro cuceriturilor

    References

    • cuceritură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN