cubică
Romanian
Etymology
Borrowed from French cubique, or a learned borrowing from Latin cubicus.
Noun
cubică f (plural cubice)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | cubică | cubica | cubice | cubicele |
| genitive-dative | cubice | cubicei | cubice | cubicelor |
| vocative | cubică, cubico | cubicelor | ||