cuțituț

Romanian

Etymology

    From cuțit + -uț.

    Noun

    cuțituț n (plural cuțituțe)

    1. diminutive of cuțit

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative cuțituț cuțituțul cuțituțe cuțituțele
    genitive-dative cuțituț cuțituțului cuțituțe cuțituțelor
    vocative cuțituțule cuțituțelor

    References

    • cuțituț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN