crepuscul
Romanian
Etymology
Borrowed from French crépuscule.
Noun
crepuscul n (plural crepuscule)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | crepuscul | crepusculul | crepuscule | crepusculele |
| genitive-dative | crepuscul | crepusculului | crepuscule | crepusculelor |
| vocative | crepusculule | crepusculelor | ||