cotire

Romanian

Etymology

    From coti + -re.

    Noun

    cotire f (plural cotiri)

    1. meander

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative cotire cotirea cotiri cotirile
    genitive-dative cotiri cotirii cotiri cotirilor
    vocative cotire, cotireo cotirilor

    References

    • cotire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN