cotei

Portuguese

Verb

cotei

  1. first-person singular preterite indicative of cotar

Romanian

Etymology

    Borrowed from Old Church Slavonic котель (kotelĭ).

    Noun

    cotei m (plural cotei)

    1. a short-legged dog

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative cotei coteiul cotei coteii
    genitive-dative cotei coteiului cotei coteilor
    vocative coteiule coteilor

    References

    • cotei in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN