cortuț

Romanian

Etymology

    From cort + -uț.

    Noun

    cortuț n (plural cortuțe)

    1. diminutive of cort

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative cortuț cortuțul cortuțe cortuțele
    genitive-dative cortuț cortuțului cortuțe cortuțelor
    vocative cortuțule cortuțelor

    References

    • cortuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN