coribant
Romanian
Etymology
Borrowed from French corybante.
Noun
coribant m (plural coribanți)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | coribant | coribantul | coribanți | coribanții |
| genitive-dative | coribant | coribantului | coribanți | coribanților |
| vocative | coribantule | coribanților | ||
References
- coribant in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN