corectură
Romanian
Etymology
Borrowed from German Korrektur, or a learned borrowing from Latin correctura.
Noun
corectură f (plural corecturi)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | corectură | corectura | corecturi | corecturile |
| genitive-dative | corecturi | corecturii | corecturi | corecturilor |
| vocative | corectură, corecturo | corecturilor | ||