corăitură
Romanian
Etymology
Etymology tree
From corăi + -ură.
Noun
corăitură f (plural corăituri)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | corăitură | corăitura | corăituri | corăiturile |
| genitive-dative | corăituri | corăiturii | corăituri | corăiturilor |
| vocative | corăitură, corăituro | corăiturilor | ||
References
- corăitură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN