copleșitor

Romanian

Etymology

    From copleși + -tor.

    Pronunciation

    • IPA(key): [kopleʃiˈtor]

    Adjective

    copleșitor m or n (feminine singular copleșitoare, masculine plural copleșitori, feminine/neuter plural copleșitoare)

    1. overwhelming, overpowering
    2. oppressing; crushing

    Declension

    Declension of copleșitor
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite copleșitor copleșitoare copleșitori copleșitoare
    definite copleșitorul copleșitoarea copleșitorii copleșitoarele
    genitive-
    dative
    indefinite copleșitor copleșitoare copleșitori copleșitoare
    definite copleșitorului copleșitoarei copleșitorilor copleșitoarelor

    References