copită

See also: copita

Romanian

Etymology

    Borrowed from Old Church Slavonic копыто (kopyto), from Proto-Slavic *kopyto.

    Pronunciation

    • IPA(key): /koˈpi.tə/

    Noun

    copită f (plural copite)

    1. hoof

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative copită copita copite copitele
    genitive-dative copite copitei copite copitelor
    vocative copită, copito copitelor

    Further reading