cooperare

See also: cooperaré

Italian

Etymology

Borrowed from Latin cooperārī (“to work together with another; to cooperate”), from co- + operor (“to work, labor”).

Pronunciation

  • IPA(key): /ko.o.peˈra.re/
  • Rhymes: -are
  • Hyphenation: co‧o‧pe‧rà‧re

Verb

cooperàre (first-person singular present coòpero, first-person singular past historic cooperài, past participle cooperàto, auxiliary avére)

  1. (intransitive) to cooperate, collaborate, contribute
    Synonyms: collaborare, contribuire

Conjugation

Derived terms

Anagrams

Latin

Verb

cooperāre

  1. second-person singular present active imperative/indicative of cooperor

Romanian

Etymology

    From coopera + -re.

    Noun

    cooperare f (plural cooperări)

    1. cooperation

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative cooperare cooperarea cooperări cooperările
    genitive-dative cooperări cooperării cooperări cooperărilor
    vocative cooperare, cooperareo cooperărilor

    Spanish

    Verb

    cooperare

    1. first/third-person singular future subjunctive of cooperar