convicțiune
Romanian
Etymology
Borrowed from French conviction.
Noun
convicțiune f (plural convicțiuni)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | convicțiune | convicțiunea | convicțiuni | convicțiunile |
| genitive-dative | convicțiuni | convicțiunii | convicțiuni | convicțiunilor |
| vocative | convicțiune, convicțiuneo | convicțiunilor | ||