contrazicător
Romanian
Etymology
From contrazice + -ător.
Adjective
contrazicător m or n (feminine singular contrazicătoare, masculine plural contrazicători, feminine/neuter plural contrazicătoare)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | contrazicător | contrazicătoare | contrazicători | contrazicătoare | ||
| definite | contrazicătorul | contrazicătoarea | contrazicătorii | contrazicătoarele | |||
| genitive- dative |
indefinite | contrazicător | contrazicătoare | contrazicători | contrazicătoare | ||
| definite | contrazicătorului | contrazicătoarei | contrazicătorilor | contrazicătoarelor | |||
References
- contrazicător in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN