contracurent
Romanian
Etymology
Borrowed from French contre-courant.
Noun
contracurent m (plural contracurenți)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | contracurent | contracurentul | contracurenți | contracurenții |
| genitive-dative | contracurent | contracurentului | contracurenți | contracurenților |
| vocative | contracurentule | contracurenților | ||