continuare

See also: continuaré

Italian

Etymology

Borrowed from Latin continuāre, from continuus.

Pronunciation

  • IPA(key): /kon.ti.nuˈa.re/[1]
    • Rhymes: -are
    • Hyphenation: con‧ti‧nu‧à‧re
  • IPA(key): /kon.tiˈnwa.re/[1]
    • Audio:(file)
    • Rhymes: -are
    • Hyphenation: con‧ti‧nuà‧re

Verb

continuàre (first-person singular present contìnuo, first-person singular past historic continuài, past participle continuàto, auxiliary (transitive or intransitive) avére or (alternatively when intransitive with a thing as subject) èssere)

  1. (transitive) to continue, to keep on doing (an action)
  2. (transitive) to continue, to resume (an action)
  3. (intransitive) to continue, to last (of a thing) [auxiliary avere or essere]
  4. (intransitive) to continue, to persevere, to carry on (of a person) [auxiliary avere]

Conjugation

Derived terms

References

  1. ↑ 1.0 1.1 “continuiamo”, “continuo” in Luciano Canepari, Dizionario di Pronuncia Italiana (DiPI)

Further reading

  • “continuare”, in Vocabolario Treccani on line (in Italian), Istituto dell'Enciclopedia Italiana, 2026

Anagrams

Latin

Verb

continuāre

  1. inflection of continuō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

    From continua + -re.

    Noun

    continuare f (plural continuări)

    1. continuation

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative continuare continuarea continuări continuările
    genitive-dative continuări continuării continuări continuărilor
    vocative continuare, continuareo continuărilor

    Spanish

    Verb

    continuare

    1. first/third-person singular future subjunctive of continuar