contiguu
Romanian
Etymology
Adjective
contiguu m or n (feminine singular contiguă, masculine plural contigui, feminine/neuter plural contigue)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | contiguu | contiguă | contigui | contigue | ||
| definite | contiguul | contigua | contiguii | contiguele | |||
| genitive- dative |
indefinite | contiguu | contigue | contigui | contigue | ||
| definite | contiguului | contiguei | contiguilor | contiguelor | |||