consolidare

See also: consolidaré

Italian

Etymology

    Learned borrowing from Latin cōnsolidāre.

    Pronunciation

    • IPA(key): /kon.so.liˈda.re/
    • Rhymes: -are
    • Hyphenation: con‧so‧li‧dà‧re

    Verb

    consolidàre (first-person singular present consòlido, first-person singular past historic consolidài, past participle consolidàto, auxiliary avére)

    1. (transitive) to consolidate

    Conjugation

    Anagrams

    Latin

    Verb

    cōnsolidāre

    1. inflection of cōnsolidō:
      1. present active infinitive
      2. second-person singular present passive imperative/indicative

    Romanian

    Etymology

      From consolida + -re.

      Noun

      consolidare f (plural consolidări)

      1. consolidation

      Declension

      singular plural
      indefinite definite indefinite definite
      nominative-accusative consolidare consolidarea consolidări consolidările
      genitive-dative consolidări consolidării consolidări consolidărilor
      vocative consolidare, consolidareo consolidărilor

      Spanish

      Verb

      consolidare

      1. first/third-person singular future subjunctive of consolidar