consimțit
Romanian
Etymology
From consimți.
Adjective
consimțit m or n (feminine singular consimțită, masculine plural consimțiți, feminine/neuter plural consimțite)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | consimțit | consimțită | consimțiți | consimțite | ||
| definite | consimțitul | consimțita | consimțiții | consimțitele | |||
| genitive- dative |
indefinite | consimțit | consimțite | consimțiți | consimțite | ||
| definite | consimțitului | consimțitei | consimțiților | consimțitelor | |||
Verb
consimțit (past participle of consimți)
- past participle of consimți