conlucrare

Romanian

Etymology

    From conlucra + -re.

    Noun

    conlucrare f (plural conlucrări)

    1. cooperation

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative conlucrare conlucrarea conlucrări conlucrările
    genitive-dative conlucrări conlucrării conlucrări conlucrărilor
    vocative conlucrare, conlucrareo conlucrărilor