conlucrător
Romanian
Etymology
Noun
conlucrător m (plural conlucrători, feminine equivalent conlucrătoare)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | conlucrător | conlucrătorul | conlucrători | conlucrătorii |
| genitive-dative | conlucrător | conlucrătorului | conlucrători | conlucrătorilor |
| vocative | conlucrătorule | conlucrătorilor | ||