conlucrător

Romanian

Etymology

    From conlucra + -ător.

    Noun

    conlucrător m (plural conlucrători, feminine equivalent conlucrătoare)

    1. co-worker

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative conlucrător conlucrătorul conlucrători conlucrătorii
    genitive-dative conlucrător conlucrătorului conlucrători conlucrătorilor
    vocative conlucrătorule conlucrătorilor