conlocutor

Romanian

Etymology

    Borrowed from Italian collocutore.

    Noun

    conlocutor m (plural conlocutori)

    1. (rare) interlocutor

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative conlocutor conlocutorul conlocutori conlocutorii
    genitive-dative conlocutor conlocutorului conlocutori conlocutorilor
    vocative conlocutorule conlocutorilor

    References

    • conlocutor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN