conlocutor
Romanian
Etymology
Borrowed from Italian collocutore.
Noun
conlocutor m (plural conlocutori)
- (rare) interlocutor
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | conlocutor | conlocutorul | conlocutori | conlocutorii |
| genitive-dative | conlocutor | conlocutorului | conlocutori | conlocutorilor |
| vocative | conlocutorule | conlocutorilor | ||
References
- conlocutor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN