conlocuitor
Romanian
Etymology
Etymology tree
Adjective
conlocuitor m or n (feminine singular conlocuitoare, masculine plural conlocuitori, feminine/neuter plural conlocuitoare)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | conlocuitor | conlocuitoare | conlocuitori | conlocuitoare | ||
| definite | conlocuitorul | conlocuitoarea | conlocuitorii | conlocuitoarele | |||
| genitive- dative |
indefinite | conlocuitor | conlocuitoare | conlocuitori | conlocuitoare | ||
| definite | conlocuitorului | conlocuitoarei | conlocuitorilor | conlocuitoarelor | |||