conlocuitor

Romanian

Etymology

    From conlocui + -tor.

    Adjective

    conlocuitor m or n (feminine singular conlocuitoare, masculine plural conlocuitori, feminine/neuter plural conlocuitoare)

    1. coinhabiting

    Declension

    Declension of conlocuitor
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite conlocuitor conlocuitoare conlocuitori conlocuitoare
    definite conlocuitorul conlocuitoarea conlocuitorii conlocuitoarele
    genitive-
    dative
    indefinite conlocuitor conlocuitoare conlocuitori conlocuitoare
    definite conlocuitorului conlocuitoarei conlocuitorilor conlocuitoarelor