confrate
Romanian
Etymology
Noun
confrate m (plural confrați)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | confrate | confrateul | confrați | confrații |
| genitive-dative | confrate | confrateului | confrați | confraților |
| vocative | confrateule | confraților | ||