confiscare

See also: confiscaré

Italian

Etymology

    Learned borrowing from Latin cōnfiscāre (“to seize for the public treasury, to confiscate”).

    Pronunciation

    • IPA(key): /kon.fisˈka.re/
    • Rhymes: -are
    • Hyphenation: con‧fi‧scà‧re

    Verb

    confiscàre (first-person singular present confìsco, first-person singular past historic confiscài, past participle confiscàto, auxiliary avére)

    1. (transitive) to confiscate
    2. (transitive, law) to seize (property)

    Conjugation

    Anagrams

    Latin

    Verb

    cōnfiscāre

    1. inflection of cōnfiscō:
      1. present active infinitive
      2. second-person singular present passive imperative/indicative

    Romanian

    Etymology

      From confisca + -re.

      Noun

      confiscare f (plural confiscări)

      1. confiscation

      Declension

      singular plural
      indefinite definite indefinite definite
      nominative-accusative confiscare confiscarea confiscări confiscările
      genitive-dative confiscări confiscării confiscări confiscărilor
      vocative confiscare, confiscareo confiscărilor

      Spanish

      Verb

      confiscare

      1. first/third-person singular future subjunctive of confiscar