conducător
Romanian
Etymology
From conduce (“to drive, lead”) + -ător, from Latin condūcere.
Noun
conducător m (plural conducători, feminine equivalent conducătoare)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | conducător | conducătorul | conducători | conducătorii |
| genitive-dative | conducător | conducătorului | conducători | conducătorilor |
| vocative | conducătorule | conducătorilor | ||
Adjective
conducător m or n (feminine singular conducătoare, masculine plural conducători, feminine/neuter plural conducătoare)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | conducător | conducătoare | conducători | conducătoare | ||
| definite | conducătorul | conducătoarea | conducătorii | conducătoarele | |||
| genitive- dative |
indefinite | conducător | conducătoare | conducători | conducătoare | ||
| definite | conducătorului | conducătoarei | conducătorilor | conducătoarelor | |||