conciuleț

Romanian

Etymology

    From conci + -uleț.

    Noun

    conciuleț n (plural conciulețe)

    1. diminutive of conci

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative conciuleț conciulețul conciulețe conciulețele
    genitive-dative conciuleț conciulețului conciulețe conciulețelor
    vocative conciulețule conciulețelor

    References

    • conciuleț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN