compromițător
Romanian
Etymology
From compromite + -ător.
Adjective
compromițător m or n (feminine singular compromițătoare, masculine plural compromițători, feminine/neuter plural compromițătoare)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | compromițător | compromițătoare | compromițători | compromițătoare | ||
| definite | compromițătorul | compromițătoarea | compromițătorii | compromițătoarele | |||
| genitive- dative |
indefinite | compromițător | compromițătoare | compromițători | compromițătoare | ||
| definite | compromițătorului | compromițătoarei | compromițătorilor | compromițătoarelor | |||