compromițător

Romanian

Etymology

    From compromite + -ător.

    Adjective

    compromițător m or n (feminine singular compromițătoare, masculine plural compromițători, feminine/neuter plural compromițătoare)

    1. compromising

    Declension

    Declension of compromițător
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite compromițător compromițătoare compromițători compromițătoare
    definite compromițătorul compromițătoarea compromițătorii compromițătoarele
    genitive-
    dative
    indefinite compromițător compromițătoare compromițători compromițătoare
    definite compromițătorului compromițătoarei compromițătorilor compromițătoarelor