complotare
Romanian
Etymology
From complota.
Noun
complotare f (plural complotări)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | complotare | complotarea | complotări | complotările |
| genitive-dative | complotări | complotării | complotări | complotărilor |
| vocative | complotare, complotareo | complotărilor | ||
Spanish
Verb
complotare
- first/third-person singular future subjunctive of complotar