complicare

See also: complicaré

Italian

Etymology

    Learned borrowing from Latin complicāre.

    Pronunciation

    • IPA(key): /kom.pliˈka.re/
    • Rhymes: -are
    • Hyphenation: com‧pli‧cà‧re

    Verb

    complicàre (first-person singular present còmplico or cómplico[1], first-person singular past historic complicài, past participle complicàto, auxiliary avére)

    1. (transitive) to complicate
      Synonym: rendere difficile
      Antonym: semplificare

    Conjugation

    References

    1. ^ “complico” in Luciano Canepari, Dizionario di Pronuncia Italiana (DiPI)

    Latin

    Verb

    complicāre

    1. inflection of complicō:
      1. present active infinitive
      2. second-person singular present passive imperative/indicative

    Romanian

    Etymology

      From complica + -re.

      Noun

      complicare f (plural complicări)

      1. complication

      Declension

      singular plural
      indefinite definite indefinite definite
      nominative-accusative complicare complicarea complicări complicările
      genitive-dative complicări complicării complicări complicărilor
      vocative complicare, complicareo complicărilor

      Spanish

      Verb

      complicare

      1. first/third-person singular future subjunctive of complicar