completare

See also: completaré

Italian

Etymology

    From completo +‎ -are.

    Pronunciation

    • IPA(key): /kom.pleˈta.re/
    • Audio:(file)
    • Rhymes: -are
    • Hyphenation: com‧ple‧tà‧re

    Verb

    completàre (first-person singular present complèto, first-person singular past historic completài, past participle completàto, auxiliary avére)

    1. (transitive) to finish, complete, conclude
    2. (transitive) to see through
    3. (transitive) to wrap up

    Conjugation

    Synonyms

    Anagrams

    Romanian

    Etymology

      From completa + -re.

      Noun

      completare f (plural completări)

      1. completion

      Declension

      singular plural
      indefinite definite indefinite definite
      nominative-accusative completare completarea completări completările
      genitive-dative completări completării completări completărilor
      vocative completare, completareo completărilor

      Spanish

      Verb

      completare

      1. first/third-person singular future subjunctive of completar