comandir

Romanian

Etymology

    Borrowed from Russian командир (komandir), from French commandeur.

    Noun

    comandir m (plural comandiri)

    1. (dated) commander

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative comandir comandirul comandiri comandirii
    genitive-dative comandir comandirului comandiri comandirilor
    vocative comandirule comandirilor