colăcuț

Romanian

Etymology

    From colac + -uț.

    Noun

    colăcuț m (plural colăcuți)

    1. diminutive of colac

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative colăcuț colăcuțul colăcuți colăcuții
    genitive-dative colăcuț colăcuțului colăcuți colăcuților
    vocative colăcuțule colăcuților