cocreditor

English

Etymology

From co- +‎ creditor.

Noun

cocreditor (plural cocreditors)

  1. One of a group of creditors; a joint creditor.

Romanian

Etymology

    From co- + creditor.

    Noun

    cocreditor m (plural cocreditori)

    1. cocreditor

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative cocreditor cocreditorul cocreditori cocreditorii
    genitive-dative cocreditor cocreditorului cocreditori cocreditorilor
    vocative cocreditorule cocreditorilor

    References

    • cocreditor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN