cocăitor
Romanian
Etymology
Etymology tree
From cocăi + -tor.
Adjective
cocăitor m or n (feminine singular cocăitoare, masculine plural cocăitori, feminine/neuter plural cocăitoare)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | cocăitor | cocăitoare | cocăitori | cocăitoare | ||
| definite | cocăitorul | cocăitoarea | cocăitorii | cocăitoarele | |||
| genitive- dative |
indefinite | cocăitor | cocăitoare | cocăitori | cocăitoare | ||
| definite | cocăitorului | cocăitoarei | cocăitorilor | cocăitoarelor | |||
Noun
cocăitor m (plural cocăitori)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | cocăitor | cocăitorul | cocăitori | cocăitorii |
| genitive-dative | cocăitor | cocăitorului | cocăitori | cocăitorilor |
| vocative | cocăitorule | cocăitorilor | ||
References
- cocăitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN