cocăitor

Romanian

Etymology

    From cocăi + -tor.

    Adjective

    cocăitor m or n (feminine singular cocăitoare, masculine plural cocăitori, feminine/neuter plural cocăitoare)

    1. dozing off

    Declension

    Declension of cocăitor
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite cocăitor cocăitoare cocăitori cocăitoare
    definite cocăitorul cocăitoarea cocăitorii cocăitoarele
    genitive-
    dative
    indefinite cocăitor cocăitoare cocăitori cocăitoare
    definite cocăitorului cocăitoarei cocăitorilor cocăitoarelor

    Noun

    cocăitor m (plural cocăitori)

    1. a bird making the noise of a hen

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative cocăitor cocăitorul cocăitori cocăitorii
    genitive-dative cocăitor cocăitorului cocăitori cocăitorilor
    vocative cocăitorule cocăitorilor

    References

    • cocăitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN