clorit

Romanian

Etymology

    Borrowed from French chlorite.

    Noun

    clorit m (plural cloriți)

    1. chlorite

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative clorit cloritul cloriți cloriții
    genitive-dative clorit cloritului cloriți cloriților
    vocative cloritule cloriților