clamoare
Romanian
Etymology
Learned borrowing from Latin clamor, or borrowed from French clameur.
Noun
clamoare f (uncountable)
Declension
| singular only | indefinite | definite |
|---|---|---|
| nominative-accusative | clamoare | clamoarea |
| genitive-dative | clamoări | clamoării |
| vocative | clamoare, clamoareo | |