clăcan

Romanian

Etymology

    From clacă + -an.

    Noun

    clăcan m (plural clăcani)

    1. (obsolete, regional) feudal peasant who had to do corvee on the landlord's estate
      Synonym: clăcaș

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative clăcan clăcanul clăcani clăcanii
    genitive-dative clăcan clăcanului clăcani clăcanilor
    vocative clăcanule clăcanilor

    References

    • clăcan in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN