civit

See also: çivit and čivit

Latin

Verb

cīvit

  1. third-person singular perfect active indicative of cieō

Romanian

Etymology

    Borrowed from Ottoman Turkish چیویت (çivit, “indigo”).

    Adjective

    civit m or n (feminine singular civită, masculine plural civiți, feminine/neuter plural civite)

    1. indigo

    Declension

    Declension of civit
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite civit civită civiți civite
    definite civitul civita civiții civitele
    genitive-
    dative
    indefinite civit civite civiți civite
    definite civitului civitei civiților civitelor