ciupitor

Romanian

Etymology

    From ciupi + -tor.

    Noun

    ciupitor n (plural ciupitoare)

    1. pincher (object)

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative ciupitor ciupitorul ciupitoare ciupitoarele
    genitive-dative ciupitor ciupitorului ciupitoare ciupitoarelor
    vocative ciupitorule ciupitoarelor