ciunt

Latin

Verb

ciunt

  1. third-person plural present active indicative of ciō

Romanian

Etymology

    Blend of ciot + ciung.

    Adjective

    ciunt m or n (feminine singular ciuntă, masculine plural ciunți, feminine/neuter plural ciunte)

    1. maimed, one-armed
    2. lame, cripple

    Declension

    Declension of ciunt
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite ciunt ciuntă ciunți ciunte
    definite ciuntul ciunta ciunții ciuntele
    genitive-
    dative
    indefinite ciunt ciunte ciunți ciunte
    definite ciuntului ciuntei ciunților ciuntelor