ciulineț

Romanian

Etymology

    From ciulin + -eț.

    Noun

    ciulineț n (plural ciulinețe)

    1. sapropel, organic sediment

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative ciulineț ciulinețul ciulinețe ciulinețele
    genitive-dative ciulineț ciulinețului ciulinețe ciulinețelor
    vocative ciulinețule ciulinețelor

    References

    • ciulineț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN