ciuin
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish چوکن (çöğen).
Noun
ciuin m (plural ciuini)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | ciuin | ciuinul | ciuini | ciuinii |
| genitive-dative | ciuin | ciuinului | ciuini | ciuinilor |
| vocative | ciuinule | ciuinilor | ||