ciufulit
Romanian
Etymology
Past participle of ciufuli.
Pronunciation
- IPA(key): /t͡ʃu.fuˈlit/
- Rhymes: -it
- Hyphenation: ciu‧fu‧lit
Adjective
ciufulit m or n (feminine singular ciufulită, masculine plural ciufuliți, feminine/neuter plural ciufulite)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | ciufulit | ciufulită | ciufuliți | ciufulite | ||
| definite | ciufulitul | ciufulita | ciufuliții | ciufulitele | |||
| genitive- dative |
indefinite | ciufulit | ciufulite | ciufuliți | ciufulite | ||
| definite | ciufulitului | ciufulitei | ciufuliților | ciufulitelor | |||
References
- “ciufulit”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2026