ciubuc
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish چبوق (çibuk, çıbuk, çubuk), from Proto-Turkic *čï̄p (“branch”).
Noun
ciubuc n (plural ciubuce)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | ciubuc | ciubucul | ciubuce | ciubucele |
| genitive-dative | ciubuc | ciubucului | ciubuce | ciubucelor |
| vocative | ciubucule | ciubucelor | ||