citit

See also: cítit

Romanian

Alternative forms

Etymology

    From citi (“to read”) + -it.

    Pronunciation

    • IPA(key): /t͡ʃiˈtit/
    • Rhymes: -it
    • Hyphenation: ci‧tit

    Adjective

    citit m or n (feminine singular citită, masculine plural citiți, feminine/neuter plural citite)

    1. read (which has been read)
      Antonym: necitit
    2. well-read

    Declension

    Declension of citit
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite citit citită citiți citite
    definite cititul citita citiții cititele
    genitive-
    dative
    indefinite citit citite citiți citite
    definite cititului cititei citiților cititelor

    Noun

    citit n (uncountable)

    1. reading
      Synonyms: citire, lectură, citanie (obsolete), citeală (obsolete)
      scrisul și cititul ― reading and writing

    Declension

    singular only indefinite definite
    nominative-accusative citit cititul
    genitive-dative citit cititului
    vocative cititule

    Verb

    citit

    1. past participle of citi (“to read”)

    Further reading