cirtă
See also: Cirta
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic чръта (črŭta).
Noun
cirtă f (plural cirte)
- small, insignificant thing
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | cirtă | cirta | cirte | cirtele |
| genitive-dative | cirte | cirtei | cirte | cirtelor |
| vocative | cirtă, cirto | cirtelor | ||