cirtă

See also: Cirta

Romanian

Etymology

    Borrowed from Old Church Slavonic чръта (črŭta).

    Noun

    cirtă f (plural cirte)

    1. small, insignificant thing

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative cirtă cirta cirte cirtele
    genitive-dative cirte cirtei cirte cirtelor
    vocative cirtă, cirto cirtelor